Act de furie

Ma trezesc ca intr-o zi normala incercand sa fac tot ce fac eu dimineata. Lenos si fara nici un chef ma asez pe canapea si fumez o tigare. Intre timp imi fac scenariu diminetii mele gandindu-ma tot ce urmeaza sa fac, si totul in detaliu. Lent ma gandesc la fiecare pas facut si ma gandesc la cat de intors pe dos sunt in dimineata asta. Subit imi aduc aminte ceva, tresar, speriat si inimaginabil de repede ma ridic cu un gol in stomac sperand ca ma insel. Prea repede si prea crud descopar ca este intocmai cum mi-am amintit.


Impins pana dupa limita incerc sa ma abtin si sa gandesc logic insa nu ma pot abtine , simt un fior care imi ridica perii de pe spate si imi trece pe langa ureche foarte repede. Ajuns in zona craniana o explozie electrica imi impulsioneaza in tot corpul o stare de neliniste . Globul ocular se incinge in asa fel incat vederea imi este afectata si cum spune expresia " ...vad negru in fata ochilor." de fapt vizibilitatea este scazuta si accentuata central iar pe margini o rama rosie a imaginii.


Pieptul imi arde si se umfla treptat, respiratia se inteteste si incet respir precum un iepure speriat, parca aud cum in creirul meu sunt ciocniri electrice, un sunet putin asemanator cu cel care il fac boabele de porumb cand se transforma in floricele. Nivelul adrenalinei imi creste si il simt, pentru ca nu ma pot misca corpul se umezeste cu totul. Prima data simt cum palmele se umezesc apoi fruntea emana caldura care se transforma in picaturi de transpiratie care zadarnic incearca sa-mi racoreasca corpul.


Aerul nu imi este suficient, iar impulsurile imi sunt greu e controlat. Simt ca sunt un leu, si as vrea sa ragnesc de nervi,sa ragnesc atat de tare si indelung incat sa pot elimina toti nervii care creierul si corpul i-au acumulat. Imi largesc narile cat pot de mult si trag aer in piept pana cand simt ca nu mai am unde sa depozitez atata aer. Si urlu... Urlu atat de tare incat mi se umfla venele capului, inclestez pumnii atat de tare incat unghiile vor sa imi strapunga podul palmei. Inima imi pompeaza sangele in creier atat de repede incat ametesc, si inca urlu... Simt ca nu mai am aer si inca urlu, coastele imi storc plamanii de ultimile ramasite de aer !
Imi sprijin mainile brusc si puternic de marginea mesei si respir greu, trag nesatul aer in piept si ma sint obosit, fara puteri. Incerc sa imi recuperez puterile un ranjet chinuit datorat strangerii puternice a ploapelor. Ma ridic lent, cu forte noi si ma prefac ca nu mai am nimic, cand... Brusc ma prefac ca lovesc ceva dar de fapt mana trece atat de usor prin aer, si caut ceva solid, puternic... Gasesc usa nevinovata si o lovesc cu pumnul, ma doare, dar nu imi recunosc si mai lovesc de cateva ori mai nervos. Din cauza durerii reusesc sa ma enervez din nou dar de data asta ma abtin si simt fluviul care acum imi circula mai linistit prin corp si il pot anticipa. Imi pun palmele in cap, imi acopar ochii si degetele isi fac carare printre suvitele de par, imi duc palmele spre ceafa si le impreunez incercand sa gasesc o solutie... Ma scutur putin revigorat de o rezolvare si imi zic: " Iar n-am luat paine, asta e..."