Un rosu mai rosu decat alt rosu

Intr-un desert indepatat, un Rosu voios si harnic muncea de dimineata pana seara ca olar. Era singur acolo, si viata lui a fost monotona de cand se stie, tot ce facea era olaritul, pe care il iubea de altfel si ishi vedea reflexia propriei vietzi in fiecare vas creeat de el.
intr-o zi s a tezit sis a hotarat sa cutreiere lumea sa avda si el ce poate intalni. Incepe si ishi face bagajul : doua pere, un plic de salvie, 2 pungi de lut si vaza lui preferata. si cum mergea el prin lume s a intalnit cu un verde care toata ziua tamplarea. Rosu s a gandit k i ar fi de folos un scaun bine lucrat si l a intrebat dak ii poate da si lui un scaun, Verdele, artzagos din fire si mandru de lucrarile lui nu vrea sa-i dea nimic pe degeaba si il intreaba ce ii poate da in schimb. Rosu scoate cele 2 pungi de lut si se apuca de olarit astfel incat ii face 2 cani fermecate, una dintre ele orice puneai in ea nu se termina nicodata si cealalta ii dadea de baut orice ii pofteste inima Verdelui, insa spune k lui nu i trebuie asa ceva pentru ca nu are ce face cu ele. Rosul ii ofera si plicul de salvie si ii face un ceai sa umple cana care nu se termina , ia scaunul si merge mai departe.
In drumul lui se intalneste cu un alt Rosu care ii semana intocmai doar ca nu era la fel de rosu ca el, cei doi s au imprietenit si se intelegeau perfect, nu se certau nicodata cand s au intalnit au impartit cele 2 pere le au mancat si s au intors la Rosu acasa amandoi.
Dupa 100 de ani, Un Rosu si Un rosu mai putin Rosu nus e certasera nicodata si tot cea ce faceau era sa olareasca reintrand in aceaish monotonie si viata lor nu a prins nici un pic de culoare.