Nu am o parere buna despre somnifere, si nu vreau sa iau pentru ca asta ar insemna sa devin dependent cu siguranta. Nu am mai dormit bine de foarte mult timp. Atunci cand dormi, dar nu te poti odihni, atunci cand chiar daca ai ochii inchisi si crezi ca dormi nu faci decat sa iti odihnesti corpul si sa ignori tot ce se intampla in jurul tau. Creierul nu se opresete sa se gandeasca nicodata, si oricat as incerca sa adorm ma gandesc la prea multe lucruri si nu reusesc. Chiar daca sunt fericit, trist, suparat, obosit nu pot sa dorm. Singura metoda in care ma pot apropia cel mai mult de starea de somn este atunci cand nu imi mai misc corpul deloc, chiar daca imi amorteste cate o mana prefer sa nu ma mai misc. Si ignor tot ce e in jurul meu, daca nu am ce ignora nu pot atinge nici macar aceasta stare. Asta este unul din motivele pentru care nu pot adormi in liniste. Cand in jurul meu e liniste in mintea mea e o galagie apasatoare si “ma trezesc” cu mari dureri de cap.
Incet observ ca nici asta nu ma mai ajuta, nici daca depun efort fizic nu pot sa dorm, imi aduc aminte de vremurile cand eram copil. Imi inghesuiam genunchii in abdomen muscam de coltul pernei si plangeam de nervi ca nu pot adormi. Am crescut acum, m-am obijnuit cu ideea.
In seara asta sunt chiar nervos, nu am dormit de 3 zile, mor de somn si nu pot dormi. Ma imbrac si plec pe afara, am impresia ca sunt putin penibil, am iesit din casa la 02.30 ca sa ma plimb. Singur. Trec repede peste asta imi aprind o tigara si fumez, dar nu o fumez pe toata, opresc o patrime din ea cum fac din fiecare tigare pe care o fumez. Opresc o patrime si o pun intr-o punga cu chistoace,o am permanent in buzunar. Ma uimesc dar nu uit nicodata sa opresc partea aia. In acest moment nu imi pasa de nimic, nu am nici cea mai vaga idee unde ma duc, unde o sa ma opresc, ce o sa fac. Doar merg.
Nu sunt agresiv, si nici nu inspir atat de multa teama, nu sunt nici atat de slab dar nici bine facut. Din cate imi amintesc nici nu m-am batut de prea multe ori, am rezolvat mai mereu situatile prin cuvinte, cred ca e stupid sa lovesti pe cineve din motive de cele mai multe ori stupide si fara sens. Din ego, demonstratie de putere, demonstratie de superioritate, doar pentru a inspira frica.
Nu e nimeni pe strada, asa ca merg pe dunga de pe mislocul soselei, nu trece nici o masina. Undeva departe in gandurile mele nici nu mai sunt atent la drum, daca fac stanga sau dreapta nu imi pasa cat e ceasul cat timp a trecut si nici unde am ajuns. Nu recunosc zona sunt undeva printre blocuri. Imi aprind din nou o tigara si urmaresc fumul de fiecare data cand il suflu. Vad in fata mea doi oameni dar nu le dau importanta, nici macar nu ma intreb ce cauta ei acolo de ce sunt la ora asta pe strada, nu ma intereseaza. Unul din ei ma intreaba daca il pot ajuta cu ceva. Vorbeste amabil dar i se blocheaza vocea, ochii ii fug dintr-un loc in altul. Pare nesigur de ce face, ca si cum nu a spus ce vroia de fapt sa spuna. Apoi ma intreaba daca pot sa il dau sa dea un telefon. Nu am telefonul la mine, nu vroiam sa stiu cat timp stau afara, asa ca ii spun ca nu il pot ajuta. Celalalt vine spre mine si pare sigur pe el, ma priveste amenintator, cu superioritate. Nu ma misca toate astea, il privesc indiferent. Par daviti amandoi, si stiu ca vor ceva de la mine, dar stiu ca nu am nimic inafara de pachetul de tigari, bricheta , si punga de chistoace.
A scos un cutit si l-a indreptat spre mine. Nu am fobie la cutite, doar ca nu suport sa fiu amenintat cu ele, nu suport sa vad un om care ameninta ca face ceva ce stie sigur ca nu are curaj sa o faca. Ii explic calm si sincer ca nu am nici un ban si nu il pot ajuta in nici un fel. Fara sa stiu, din senin sunt lovit de prietenul lui in ceafa, iritat de calmul meu ma intreaba daca mai sunt smecher acum. Starile mele imi parcurg corpul precum o cascada de culori dar expresia fetei mele ramane aceiasi, sunt lovit din nou si cad. Ma cuprinde un rau impunator, nu ii urasc, nu vreau sa ma razbun si nici sa demonstrez nimic, nu vreau sa ma apar. Sunt doar iritat. Eu am iesit doar pentru ca nu pot sa dorm si dau peste ei de nicaieri, am incercat sa evit pe cat posibil. Ma ridic alt om de pe asfaltul rece, am cutitul indreptat spre piept, nu scot nici un cuvant. Ii dispretuiesc pe oamenii astia, pun mana pe cutit si duc cutitul la gatul meu, ii spun sa infiga. Cat de adanc are curaj. In ochii lui se poate citi disperarea nu mai e destul de concentrat, ii smulg cutitul din mana si il infig in partea stanga a gatului lui, primesc cativa pumni de la prietenul lui si fiecare pumn ma agaseaza, reusesc sa ii prind mana si incerc sa ii tai tendoanele mainii de la cot. Nu reusesc, cutitul nu taie asa ca il injunghii si pe el . O putere inimaginabila se stabileste in corpul meu , singura stare care o am este dispretul. Ma indepartez si privesc cum luna licareste in balta de sange care se scurge din cei doi, am cutitul in buzunar, imi aprind o tigare si atunci observ ca nu imi tremura mainile. Sunt speriat de mine ma simt total alt om, o data cu viata simt k le-am absorbit spiritul, mainile imi sunt atat de ferme si sigure, incep sa vorbesc cu voce tare. Nu imi tremura vocea, nu sunt deloc speriat de ce am facut dar nu inteleg de ce. Nu imi e mila , nu regret, nu imi pasa ca au ramas in mijlocul strazii. Uimirea ma loveste si mai adanc in momentul in care vad chistocul de tigara rostogolindu-se pe asfalt. Niciodata nu uit. Ma intorc pe acelasi drum, tot pe mijlocul strazii. Ajung acasa mult mai repede decat imi imaginez ma spal si ma intind in pat.
Ma trezesc dimineata urmatoare, am dormit foarte mult, am visat frumos nu imi aduc aminte cum am adormit, si nici nu imi pasa. Dupa atatia ani am dormit atat de adanc, fara sa ma mai gandesc la nimic. Am adormit fara muzica. Realizez ca e tarziu si plec repede la servici. Mai zambitor, multumit, fericit ca am reusit sa dorm.
A trecut aproape o luna de cand am dormit, si in fiecare noapte ma gandesc la cat de bine m-am trezit in dimineata aia. Intre timp mi-am cumparat un pistol cu aer comprimat , nu stiu de ce am facut asta, inca e in cutie, nici macar nu l am scos de acolo. Pana acum, sunt imbracat si ies sa ma plimb, e 3.45 noaptea am pistolul la spate in pantaloni. Din nou ma simt penibil ca fac asta, dar ies. Merg de data aceasta pe alt drum din nou fumez, pastrez chistocul il bag in punguta, mai am doar 4 tigari. Pe drum intalnesc un cuplu, imi cer o tigara dar prefer sa le dau doua.
Mijlocul drumului. Fara sens. Ma ratacesc. Ma intorc. Mijlocul drumului. Un tipat de femeie. Initial vreau sa ignor dar ma duc sa vad ce se intampla. Ma simt ca intr-un film prost , dar contnui. Un barbat incearca sa violeze o femeie, scot pistolul si ii spun sa o lase in pace, el o lasa si iau femeia dupa mine. Imi aprind o tigare dar nu apuc sa fumez decat cateva fumuri, din spatele meu omul alearca si loveste femeia puternic in ceafa. Cade fara sa mai tipe, cred ca a murit. Cu aceias agresivitate animalul ala de om se apropie de mine. Trag aer in piept si imi tin respiratia, mana o am perfect intinsa spre el ar in mana un pistol cu aer comprimat. Totul se deterioreaza, nu mai aud vantul, nu il mai aud pe om ce zbiara la mine, tot ce aud este pulsul care este neschimbat. Nu mai vad strada, nu mai vad masinile parcate, nu vad decat omul si mana mea. Nimic altceva. Apas tragaciul iar glontul de cauciuc ii gaureste capul reducand la tacere tot. Ambientul isi revine treptat, suflu aerul tinut in piept pun pistolul la loc, imi recapat auzul si vazul, vad din nou in ansamblu. Ma intorc si plec in continuare spre casa. Mi-a cazut tigara asa ca imi aprind ultima tigare , storcesc pachetul si il bag inapoi in buzunar. Tot la ce ma pot gandi acum este ca din cauza omului mi-a cazut tigara. Din nou, mainile nu imi tremura, vocea este fluenta, sunt percet in regula. Ma tulbura asta, de ce nu pot sa imi fie frica , de ce nu imi tremura mainile, dece nu ma gandesc la omul care tocmai l-am ucis. Eu i-am dat o sansa. Ajung acasa, ma sterg bine pe picioare ma descalt inainte sa intru in sufragerie, fac dus. Vreau sa fumez o tigare, deschid punguta cu cistoace si fumez cateva patrimi de tigare, ma intind in pat adorm… (Sfarsitul primei parti)
In seara asta sunt chiar nervos, nu am dormit de 3 zile, mor de somn si nu pot dormi. Ma imbrac si plec pe afara, am impresia ca sunt putin penibil, am iesit din casa la 02.30 ca sa ma plimb. Singur. Trec repede peste asta imi aprind o tigara si fumez, dar nu o fumez pe toata, opresc o patrime din ea cum fac din fiecare tigare pe care o fumez. Opresc o patrime si o pun intr-o punga cu chistoace,o am permanent in buzunar. Ma uimesc dar nu uit nicodata sa opresc partea aia. In acest moment nu imi pasa de nimic, nu am nici cea mai vaga idee unde ma duc, unde o sa ma opresc, ce o sa fac. Doar merg.
Nu sunt agresiv, si nici nu inspir atat de multa teama, nu sunt nici atat de slab dar nici bine facut. Din cate imi amintesc nici nu m-am batut de prea multe ori, am rezolvat mai mereu situatile prin cuvinte, cred ca e stupid sa lovesti pe cineve din motive de cele mai multe ori stupide si fara sens. Din ego, demonstratie de putere, demonstratie de superioritate, doar pentru a inspira frica.
Nu e nimeni pe strada, asa ca merg pe dunga de pe mislocul soselei, nu trece nici o masina. Undeva departe in gandurile mele nici nu mai sunt atent la drum, daca fac stanga sau dreapta nu imi pasa cat e ceasul cat timp a trecut si nici unde am ajuns. Nu recunosc zona sunt undeva printre blocuri. Imi aprind din nou o tigara si urmaresc fumul de fiecare data cand il suflu. Vad in fata mea doi oameni dar nu le dau importanta, nici macar nu ma intreb ce cauta ei acolo de ce sunt la ora asta pe strada, nu ma intereseaza. Unul din ei ma intreaba daca il pot ajuta cu ceva. Vorbeste amabil dar i se blocheaza vocea, ochii ii fug dintr-un loc in altul. Pare nesigur de ce face, ca si cum nu a spus ce vroia de fapt sa spuna. Apoi ma intreaba daca pot sa il dau sa dea un telefon. Nu am telefonul la mine, nu vroiam sa stiu cat timp stau afara, asa ca ii spun ca nu il pot ajuta. Celalalt vine spre mine si pare sigur pe el, ma priveste amenintator, cu superioritate. Nu ma misca toate astea, il privesc indiferent. Par daviti amandoi, si stiu ca vor ceva de la mine, dar stiu ca nu am nimic inafara de pachetul de tigari, bricheta , si punga de chistoace.
A scos un cutit si l-a indreptat spre mine. Nu am fobie la cutite, doar ca nu suport sa fiu amenintat cu ele, nu suport sa vad un om care ameninta ca face ceva ce stie sigur ca nu are curaj sa o faca. Ii explic calm si sincer ca nu am nici un ban si nu il pot ajuta in nici un fel. Fara sa stiu, din senin sunt lovit de prietenul lui in ceafa, iritat de calmul meu ma intreaba daca mai sunt smecher acum. Starile mele imi parcurg corpul precum o cascada de culori dar expresia fetei mele ramane aceiasi, sunt lovit din nou si cad. Ma cuprinde un rau impunator, nu ii urasc, nu vreau sa ma razbun si nici sa demonstrez nimic, nu vreau sa ma apar. Sunt doar iritat. Eu am iesit doar pentru ca nu pot sa dorm si dau peste ei de nicaieri, am incercat sa evit pe cat posibil. Ma ridic alt om de pe asfaltul rece, am cutitul indreptat spre piept, nu scot nici un cuvant. Ii dispretuiesc pe oamenii astia, pun mana pe cutit si duc cutitul la gatul meu, ii spun sa infiga. Cat de adanc are curaj. In ochii lui se poate citi disperarea nu mai e destul de concentrat, ii smulg cutitul din mana si il infig in partea stanga a gatului lui, primesc cativa pumni de la prietenul lui si fiecare pumn ma agaseaza, reusesc sa ii prind mana si incerc sa ii tai tendoanele mainii de la cot. Nu reusesc, cutitul nu taie asa ca il injunghii si pe el . O putere inimaginabila se stabileste in corpul meu , singura stare care o am este dispretul. Ma indepartez si privesc cum luna licareste in balta de sange care se scurge din cei doi, am cutitul in buzunar, imi aprind o tigare si atunci observ ca nu imi tremura mainile. Sunt speriat de mine ma simt total alt om, o data cu viata simt k le-am absorbit spiritul, mainile imi sunt atat de ferme si sigure, incep sa vorbesc cu voce tare. Nu imi tremura vocea, nu sunt deloc speriat de ce am facut dar nu inteleg de ce. Nu imi e mila , nu regret, nu imi pasa ca au ramas in mijlocul strazii. Uimirea ma loveste si mai adanc in momentul in care vad chistocul de tigara rostogolindu-se pe asfalt. Niciodata nu uit. Ma intorc pe acelasi drum, tot pe mijlocul strazii. Ajung acasa mult mai repede decat imi imaginez ma spal si ma intind in pat.
Ma trezesc dimineata urmatoare, am dormit foarte mult, am visat frumos nu imi aduc aminte cum am adormit, si nici nu imi pasa. Dupa atatia ani am dormit atat de adanc, fara sa ma mai gandesc la nimic. Am adormit fara muzica. Realizez ca e tarziu si plec repede la servici. Mai zambitor, multumit, fericit ca am reusit sa dorm.
A trecut aproape o luna de cand am dormit, si in fiecare noapte ma gandesc la cat de bine m-am trezit in dimineata aia. Intre timp mi-am cumparat un pistol cu aer comprimat , nu stiu de ce am facut asta, inca e in cutie, nici macar nu l am scos de acolo. Pana acum, sunt imbracat si ies sa ma plimb, e 3.45 noaptea am pistolul la spate in pantaloni. Din nou ma simt penibil ca fac asta, dar ies. Merg de data aceasta pe alt drum din nou fumez, pastrez chistocul il bag in punguta, mai am doar 4 tigari. Pe drum intalnesc un cuplu, imi cer o tigara dar prefer sa le dau doua.
