Cugetari

Singur... Este atunci cand gandurile tale nu se aseamana cu ale majoritatii. Iar si mai singur este atunci cand gandurile tale nu se aseamana cu ale nimanui. Mai singur de atat( desi pare o exagerare) este atunci cand gandurile tale sunt identice cu ale celorlalti, dar au toalmente alt inteles. Un intales dual si universal superior.

Singuratatea este lucrul pe care il pretuiesc cel mai mult si nu pentru invataturile ei, ci pentru suferinta din care se pare ca invat permanent.

Iubire... Este atunci cand pretuim ceva (orice ar fi ) mai mult decat pe sine. Straniu sentiment... caci atunci cand pretuirea de sine este practic nula, suntem pacaliti de catre orice lucru empiric, astfel deteriorand pretiosul sentiment de care nu ne putem lipsi.

Uitarea... Este catalogarea evenimentelor insignificative si impunerea noastra de a retine doar majoritatea evenimentelor considerate de noi constructive sau importante.

Totusi uitarea este iluzorie caci nu uitam cu adevarat decat evenimentele in totalitate inutile. Pornind de la premisa ca nici un eveniment nu este inutil, decat pe o perioada finita de timp, devenind util ulterior.

Acestea fiind spuse...

In SINGURATATE am IUBIT UITAREA!